OK
X
inconstanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. inconstance, lat. inconstantia)
1.
lipsă
de
constanță;
nestatornicie.
obstinație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. obstination, lat. obstinatio)
1.
faptul
de
a
fi
atașat
cu
încăpățânare
de
o
idee,
un
sentiment
et
cetera;
îndărătnicie,
tenacitate.
2.
calitatea
celui
care
este
atașat
de
o
idee,
un
sentiment
etc.
3.
(var.
înv.)
obstenație,
obstinațiune.
4.
(antonime)
inconstanță,
versatilitate.