OK
X
tenacitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. tenacité, lat. tenacitas)
1.
calitatea
de
a
fi
tenace;
stăruință,
perseverență.
2.
calitatea
unui
material
solid
de
a
fi
rezistent
la
rupere.
intrepiditate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. intrépidité)
1.
însușirea
celui
intrepid;
fermitate
de
neclintit
în
caz
de
primejdie;
curaj,
îndrăzneală;
tenacitate.
2.
(var.)
(înv.)
întrepiditate.
obstinație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. obstination, lat. obstinatio)
1.
faptul
de
a
fi
atașat
cu
încăpățânare
de
o
idee,
un
sentiment
et
cetera;
îndărătnicie,
tenacitate.
2.
calitatea
celui
care
este
atașat
de
o
idee,
un
sentiment
etc.
3.
(var.
înv.)
obstenație,
obstinațiune.
4.
(antonime)
inconstanță,
versatilitate.
ostinato
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. /basso/ ostinato)
1.
adj.
(muz.)
cu
tenacitate,
perseverent;
repetat.
2.
s.
n.
motiv
melodic
sau
ritmic
repetat
în
mod
stăruitor.
3.
basso
~
=
lucrare
polifonică
în
care
basul
repetă
același
desen
muzical.
perseverență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. persévérance, lat. perseverantia)
1.
stăruință;
neclintire;
tenacitate.
revenire
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (reveni)
1.
acțiunea
de
a
reveni;
întoarcere.
2.
operația
de
încălzire
la
temperaturi
înalte
și
de
răcire
lentă
a
oțelului
călit
pentru
a
i
se
mări
tenacitatea
(2).
tenace
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. tenace, lat. tenax)
1.
dârz,
stăruitor,
perseverent.
2.
(despre
materiale
solide)
care
prezintă
tenacitate
(2);
dur,
rezistent,
tare.