Dictionar

luxură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. luxure, lat. luxuria)

1. viciu al celor care se dedau fără reținere plăcerilor senzuale; desfrânare, concupiscență.
 

concupiscență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concupiscence, lat. concupiscentia)

1. înclinare către plăceri senzuale, trupești; luxură.
 

fornica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. forniquer, lat. fornicari)

1. a face luxură, a se desfrâna.
 

fornicație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. fornication, lat. fornicatio)

1. relații sexuale în general, practicarea plăcerilor sexuale; desfrânare, luxură.
 

luxuriozitate

Parte de vorbire:  s.f. sg.  
Etimologie: (luxură)

1. viciu al celor ce se dedau fără reținere plăcerilor senzuale; desfrânare, luxură.