Dictionar

algomanie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algomanie)

1. căutare patologică a plăcerii în durere.
 

ambetant, -ă

Parte de vorbire:  adj. (franțuzism învechit)  
Etimologie: (fr. embêtant)

1. care ambetează; plictisitor.
2. care provoacă necazuri, neplăceri.
3. (antonime) amuzant, plăcut.
 

bonvivant

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bon vivant)

1. persoană jovială care apreciază plăcerile vieții, în special mâncarea și băutura bună; om vesel, chefliu.
 

budism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouddhisme)

1. religie asiatică, care, considerând viața un izvor de iluzii și suferințe, propovăduiește renunțarea la orice plăceri și atingerea repaosului absolut (nirvana) prin contemplare și asceză.
 

carnalitate

Parte de vorbire:  s.f. (rar)  
Etimologie: (it. carnalità)

1. înclinare spre plăcerile carnale (trupești); senzualitate.
2. (filosofie) natura carnală a omului ca ființă simțitoare și muritoare.
 

cirenaic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. cyrénaïque)

1. I. referitor la școala filozofică întemeiată de Aristip din Cirene, care proclama ca scop al vieții obținerea unui maximum de plăceri.
2. II. adept al acestei școli.