Dictionar

oseminte

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. ossements)

1. oase sau resturi osoase ale cadavrelor umane sau animale; oase descărnate ale unei ființe moarte.
2. (var. înv.) osăminte, osemente.
 

osuar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ossuaire, lat. ossuarium)

1. monument funerar în care se păstrează osemintele celor decedați.
2. loc special amenajat pentru oseminte (rezultate din deshumările de pe câmpurile de luptă).
 

osifer

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ossifère)

1. (geologie) care conține oase sau oseminte.