Dictionar

ponce

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. /pierre/ ponce)

1. inv. piatră ~ = rocă vulcanică sticloasă, spongioasă și foarte ușoară, la șlefuirea metalelor etc.
 

poncif

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. poncif)

1. desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie.
2. producție artistică sau literară banală.
3. afirmație lipsită de originalitate.