Dictionar

camping

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. camping)

1. loc amenajat cu corturi, baracamente sau căsuțe pentru turiști.
 

camping-trailer

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. camping trailer)

1. (sport) vehicul remorcabil transformat în locuință (ocazională pentru petrecerea vacanțelor); rulotă.
 

caravanier, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. caravanier)

1. I. (care ține) de caravane.
2. II. conducător al unei caravane; participant la o caravană.
3. adept al caravaningului; cel care folosește o caravană de camping.
 

caravaning

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. caravaning)

1. (mod de călătorie și campare într-un) camping pentru rulote.
 

campare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. campa)

1. faptul de a campa; camping.
2. instalare temporară în corturi, a unei unități militare, a unor turiști etc.; campament.