OK
X
absolutamente
Parte de vorbire:
adv. (învechit)
Etimologie: (fr. absolument, it. assolutamente)
1.
absolut,
fără
limitări
sau
restricții;
completamente,
deplin.
absolutiza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. absolutiser)
1.
a
atribui
unui
fapt,
unei
idei
o
valoare
absolută.
2.
a
considera,
în
mod
greșit,
o
latură
a
unui
lucru
ca
o
entitate
de
sine
stătătoare,
rupând-o
de
complexul
căreia
îi
aparține.
amplitudine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amplitude, lat. amplitudo)
1.
distanța
dintre
pozițiile
externe
ale
unui
corp
care
oscilează.
2.
lungimea
pasului
unui
cal.
3.
(mat.)
distanță
care
separă
punctele
extreme
ale
unul
arc
de
curbă.
4.
~
a
unui
astru
=
arcul
de
orizont
între
punctul
cardinal
est
și
vest
și
punctul
de
pe
orizont
unde
astrul
răsare
(apune).
5.
(fig.)
întindere,
amploare.
6.
valoare
absolută,
maximă
a
elongației
unei
mărimi
care
variază
periodic.
7.
~
climatică
=
diferența
dintre
valorile
maximă
și
minimă
înregistrate
de
un
element
meteorologic
în
evoluțiile
sale
periodice.
autoritarism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. autoritarisme)
1.
caracter,
comportament
al
unei
persoane
autoritare,
care
iubește
să-și
impună
voința
altora;
atitudine
autoritară.
2.
sistem
politic
care
preconizează
autoritatea
absolută;
sistem
politic
autoritar.
3.
(politică)
tendință
a
unui
guvern
autoritar,
a
unui
regim
deosebit
de
puternic.
cezaropapism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. césaropapisme)
1.
teorie
potrivit
căreia
împăratul
își
exercita
autoritatea
absolută
atât
la
nivelul
spiritual,
cât
și
temporal.
dictator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dictateur, lat. dictator)
1.
(în
Roma
antică)
magistrat
suprem,
ales
de
senat
pe
termen
de
șase
luni
și
investit
cu
putere
absolută
în
vreme
de
război.
2.
conducător
de
stat
cu
puteri
discreționare.
3.
(fig.)
om
cu
purtări
autoritare.
dictatură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dictature, lat. dictatura)
1.
(în
Roma
antică)
demnitatea
de
dictator;
timpul
cât
acesta
exercita
puterea.
2.
formă
de
guvernare
în
care
puterea
supremă
aparține
unui
dictator.
3.
conducere
a
socității
exercitată
de
o
clasă
socială
dominantă.
4.
(fig.)
putere
absolută,
fără
control;
purtare
despotică,
tiranică.