Dictionar

acantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.
 

acantacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthacées)

1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.
 

bacantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bacchante)

1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie.
2. (fig.) femeie cu atitudini libertine.
 

minivacanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mini- + vacanţă)

1. vacanță de scurtă durată, programată deseori în preajma unei sărbători oficiale.
 

radiovacanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (radio2 + vacanţă)

1. post de radio sezonier cu emisiuni destinate celor aflați în vacanță.
 

televacanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tele2 + vacanţă)

1. emisiune televizată destinată elevilor în vacanță.
 

vacanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vaccance, it. vacanza)

1. interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ își încetează activitatea.
2. timpul în care un post, o funcție etc. rămân neocupate.
3. timp de odihnă acordat elevilor și studenților pe o anumită perioadă.
4. concediu de odihnă.
5. (fiz.) nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă.
 

acantacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthacées)

1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.
 

atac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attaque)

1. faptul de a ataca; acțiune de luptă ofensivă.
2. agresiune împotriva cuiva.
3. inițiativă într-un joc sportiv.
4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.
5. acțiune violentă și susținută împotriva unor teorii, concepții etc.
6. (med.) acces (2), criză, șoc.
7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.
 

corintic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. korinthisch)

1. din Corint; corintian.
2. ordin ~ = ordin arhitectonic din Grecia antică caracterizat prin coloane zvelte decorate cu caneluri, cu capitelul înalt, împodobit cu sculpturi reprezentând frunze de acantă în volută.
 

estivant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. estivant)

1. persoană venită să-și petreacă vacanța de vară într-o stațiune balneară sau termală, la țară etc.; sezonist.
 

evie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. evia; cf. lat. euhias, gr. εὐιάς)

1. bacantă.
 

menadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ménade)

1. bacantă.
2. (fig.) femeie exaltată, furioasă.