acompaniator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. accompagnateur)

1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.

aulodie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. aulodia)

1. cânt vocal acompaniat de aulos.

baladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballade)

1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta și se recita.
2. poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc.
3. (muz.) compoziție vocală sau instrumentală cu caracter narativ.
4. (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră.

fado

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., port. fado)

1. cântec popular portughez, deopotrivă plângător și pasional, acompaniat de chitară, și ale cărui versuri sunt adesea o invocație către destin.

fandango

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. fandango)

1. dans popular spaniol de perechi, cu un ritm vioi și pasionat, acompaniat de chitară și castaniete; melodia corespunzătoare.

jam-session

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. jam-session)

1. (jaz) reuniune de soliști și acompaniatori, având ca scop improvizația colectivă.

mascaradă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mascarade)

1. mascare, deghizare; ceată de oameni mascați.
2. (fig.) înscenare, prefăcătorie.
3. gen de divertisment de origine italiană, cu caracter aristocrat, în care subiectele, mitologice sau alegorice, interpretate de persoane mascate, erau acompaniate de muzică și dans; versurile corespunzătoare.