Dictionar

narativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. narratif)

1. cu caracter de narațiune.
 

narativitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (narativ + -itate)

1. mulțime de trăsături caracteristice narațiunii; caracter narativ.
 

baladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballade)

1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta și se recita.
2. poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc.
3. (muz.) compoziție vocală sau instrumentală cu caracter narativ.
4. (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră.
 

diegetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. diegetisch)

1. cu caracter de diegeză; narativ.
 

dramatizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dramatiza)

1. acțiunea de a dramatiza.
2. transpunere scenică a unei creații literare narative, cu un conflict puternic.
 

epic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épique, lat. epicus, gr. epikos)

1. adj. care exprimă, în formă de povestire, fapte, idei, sentimente.
2. gen ~ = gen literar care cuprinde totalitatea producțiilor literare cu caracter narativ.
3. (fig.) demn de o epopee, de mari proporții.
4. s. f. totalitatea operelor literare aparținând genului epic.
 

lai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. lai)

1. poezie medievală cu caracter liric sau narativ, cu versuri scurte, în general de opt silabe, și cu rimă plată.
 

legendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. légende, lat. legenda)

1. povestire cu caracter fantastic, miraculos, transmisă în special pe cale orală, în care se explică apariția unor plante, animale, locuri etc.
2. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter narativ.
3. inscripție (pe o monedă, medalie).
4. explicație dată semnelor convenționale de pe o hartă etc.
5. text care se găsește sub un desen, sub o gravură, schemă etc.