Dictionar

afirmativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affirmatif, lat. affirmativus)

1. (și adv.) care afirmă ceva; pozitiv.
2. (log.; despre judecăți) care enunță aparența însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.
 

aserțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assertion, lat. assertio

1. (log.) enunț, afirmativ sau negativ, dat ca adevărat; (p. ext.) afirmație.
 

calitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. qualité, lat. qualitas)

1. sinteza laturilor și însușirilor esențiale ale obiectelor, fenomenelor sau proceselor.
2. însușire (bună sau rea); caracteristică pozitivă.
3. (log.) însușire a unei judecăți predicative de a fi afirmativă sau negativă.
4. situație, poziție, titlu, condiție care constituie sau dă un anumit drept.
5. (șah) diferența de valoare dintre un turn și un nebun sau un cal.
 

copulativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. copulatif, lat. copulativus)

1. (despre conjuncții) care leagă (părți de) propoziții de același fel.
2. verb ~ = verb în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura între subiect și numele predicativ; copulă (1); propoziție ~ă = propoziție coordonată legată prin asociere de coordonata ei.
3. (log.; despre judecăți afirmative) care are mai multe subiecte legate de același predicat.
 

enunțiativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. énonciatif, lat. enuntiativus)

1. care conține o enunțare.
2. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție afirmativă sau negativă care exprimă un fapt real, realizabil sau ireal; propoziție expozitivă.
 

obversiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. obversion)

1. (log.) operație logică prin care se transformă o judecată afirmativă într-una negativă sau invers, sensul judecății rămânând același.
 

perfect, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. perfectus, germ. perfekt)

1. adj. care întrunește toate calitățile; desăvârșit, ireproșabil, impecabil.
2. deplin, complet; absolut.
3. (mat.) număr ~ = număr natural egal cu suma divizorilor săi.
4. adv. cu desăvârșire.
5. (afirmativ) de acord! foarte bine! excelent!
6. s. n. timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut.