avenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aven)

1. prăpastie, abis în regiunile calcaroase, prin care se scurg apele subterane.
2. (var.) (s.n.) aven.

avenant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. avenant)

1. act adițional care constată modificările aduse clauzelor inițiale ale unui contract sau tratat; document de modificare a unui contract.

aveni

Parte de vorbire:  vb. intr., refl. (înv.)  
Etimologie: (lat. advenire)

1. a se transforma într-o masă afânată sub acțiunea drojdiilor sau a altor fermenți; a (se) dospi.

avenida

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sp. avenida)

1. (în Spania, Portugalia, America Latină) stradă principală, de obicei foarte largă, dreaptă, mărginită de copaci, care duce la un anumit punct din oraș; bulevard.

aventura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. s’aventurer)

1. refl. a se expune unor riscuri mari, a se hazarda, a risca.

aventură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aventure, it. aventura)

1. acțiune îndrăzneață, cu multe pericole.
2. legătură amoroasă întâmplătoare.

autoanafilaxie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-anaphylaxie)

1. anafilaxie prin injectarea intravenoasă a sângelui propriu.

avenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aven)

1. prăpastie, abis în regiunile calcaroase, prin care se scurg apele subterane.
2. (var.) (s.n.) aven.

aventurier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aventurier, it. avventuriere)

1. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond.

aventurism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aventurisme, rus. avantiurizm)

1. spirit de aventură, tendință de a lua hotărâri pripite.

aventurist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aventuriste, rus. авантиурист)

1. caracterizat de aventurism.
2. care are caracter de aventură; privitor la aventură.
3. înclinat spre aventură.
4. specific unui aventurier.

aventuros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aventureux, it. aventuroso)

1. care are caracter de aventură sau gust pentru aventură; care constituie o aventură.
2. (despre oameni) înclinat să se angajeze în aventură, într-o încercare dificilă, periculoasă, plină de neprevăzut.
3. (despre oameni) care iubește aventura, se lansează de bunăvoie în aventuri; amator de acțiuni îndrăznețe și riscante.
4. care abundă, care este plin de aventuri (ex. viață aventuroasă).
5. plin de riscuri (ex. proiect ~).
6. care îl caracterizează pe cavalerul rătăcitor în căutare de aventuri.
7. predispus la aventuri amoroase.