scurgere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (scurge)

1. acțiunea de a (se) scurge și rezultatul ei.
2. curgere a unui lichid, pierdere a unui fluid (dintr-o conductă defectă).
3. (concret.) loc (amenajat sau natural) pe unde se scurge apa de prisos.
4. (pop.) nume dat unor secreții patologice ale corpului omenesc.
5. (fig.) trecere a timpului, a vieții, a existenței; succesiune în timp.
6. (var.) (înv.) scurere.

aeraulică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéraulique)

1. știință care studiază scurgerea gazelor în conducte.

aeraulician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aéraulicien)

1. specialist în aeraulică, știința care studiază scurgerea gazelor în conducte.

aerotermodinamică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérothermodynamique)

1. știință care studiază fenomenele calorice provocate de scurgerile aerodinamice la viteze supersonice.

avenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aven)

1. prăpastie, abis în regiunile calcaroase, prin care se scurg apele subterane.
2. (var.) (s.n.) aven.

barbacană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbacane)

1. lucrare de fortificație care protejează capul unui pod, intrarea unei cetăți etc.
2. deschidere înaltă și îngustă în zidul unui turn, al unui coridor.
3. deschizătură mică lăsată din loc în loc în zidăria unei culee de pod, a unui zid de sprijin pentru a permite scurgerea apelor colectate în spatele acestora.

biliragie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bilirragie)

1. scurgere a bilei1 către exterior.