avort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (avorta)

1. expulzare din cavitatea uterină a unui făt înainte de termen.
2. (fig.) eșec.

avorta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. avorter, lat. abortare)

1. a pierde fătul prin avort.
2. (despre plante) a nu ajunge la dezvoltare completă, pierzând florile și nelegând fructe.
3. (fig.) a eșua.

avortare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. avorta)

1. pierdere prematură întâmplătoare sau provocată a gravidității; nefinalizarea unei sarcini.
2. evacuarea produsului de concepție înainte ca acesta să fie viabil; manevră care are ca rezultat această expulzare.
3. (despre un organ, plantă, fruct etc.) dezvoltare incompletă.
4. (fig.) distrugere a unor iluzii sau concepții pozitive.
5. (fig.) nerealizare a unui scop; eșecul unei afaceri, al unui proiect.
6. (sinon.) avortat.
7. (var.) abortare.

avorton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avorton)

1. plantă, animal venit înainte de termen.
2. (peior.) om slab dezvoltat la trup sau la minte; stârpitură.
3. (fig.) lucru nereușit.

abortiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abortif, lat. abortivus)

1. I. produs înainte de vreme; prematur.
2. care provoacă avortul.
3. (bot.) oprit în dezvoltare sau lipsind complet.
4. II. produs destinat a provoca avortul.

avorta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. avorter, lat. abortare)

1. a pierde fătul prin avort.
2. (despre plante) a nu ajunge la dezvoltare completă, pierzând florile și nelegând fructe.
3. (fig.) a eșua.

chiuretaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. curetage)

1. (med.) operație chirurgicală prin care anumite organe interne sunt curățate cu chiureta, în special la femei; chiuretare, raclaj.
2. (ginec.) una dintre metodele chirurgicale pentru avort (cealaltă fiind aspirația, cea mai utilizată în țările dezvoltate).

emenagog, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. emménagogue)

1. (medicament sau substanță) care provoacă sau favorizează menstruația; care regularizează ciclul menstrual.
2. (substanță) care provoacă avortul; abortiv.

întrerupere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (v. întrerupe)

1. acțiunea de a (se) întrerupe; oprire, suspendare.
2. fără ~ = neîntrerupt, continuu.
3. intervenție care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii.
4. (inform.) oprire temporară sau definitivă a unui program.
5. ~ de sarcină = avort.
6. (var.) (înv., reg.) întrerumpere.

post-abortum

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. post-abortum)

1. desemnează perioada care urmează după avort.