OK
X
BLEFAR(O)-, -blefarie
Parte de vorbire:
afix
Etimologie: (fr. bléphar/o/, -blépharie, cf. gr. blepharon)
1.
„pleoapă,
cil”.
blefarectomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. blépharectomie)
1.
excizare
a
unei
ușoare
lăsări
a
pielii
pleoapelor.
blefarită
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. blépharite)
1.
(med.)
inflamație
sau
infecție
a
marginii
libere
a
pleoapelor
care
provoacă
roșeață,
mâncărime
și
simptome
de
ochi
uscat;
inflamație
a
pleoapelor.
BLEFARO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (gr. blepharon „pleoapă”)
1.
„pleoapă,
palpebral”.
blefaroblast
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. blépharoblaste)
1.
organit
citoplasmatic
la
baza
flagerilor.
blefaroconioză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. blépharoconiose)
1.
inflamare,
ulcerare
a
mucoasei
pleoapelor,
declanșată
de
pulberi.
abac
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
instrument
de
calculat
din
bile
care
se
pot
deplasa
pe
vergele
orizontale
paralele.
2.
tabel
sau
diagramă
care
permite
rezolvarea
rapidă
a
unor
calcule.
3.
(matematică)
diagramă
sau
grafic
care
oferă,
prin
lectură
simplă,
rezolvarea
aproximativă
a
unei
probleme
numerice;
nomogramă.
abjecție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
josnic,
demn
de
disprețuit.
2.
stare
de
înjosire
care
atrage
disprețul
tuturor.
3.
acțiune
degradantă
care
inspiră
dispreț.
4.
faptă
abjectă;
josnicie,
mârșăvie,
ticăloșie.
5.
(var.
înv.)
abjecțiune.
6.
(antonime)
demnitate,
măreție,
noblețe.
aborda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. aborder)
1.
intr.
(despre
nave)
a
se
ciocni.
2.
a
se
opri
lângă
o
navă
bord
la
bord.
3.
a
acosta.
4.
tr.
(fig.)
a
se
apropia
de
cineva
spre
a-i
vorbi.
5.
a
începe
studiul
unei
probleme;
a
deschide
o
discuție.
acatalepsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acatalepsie)
1.
(la
scepticii
greci)
renunțare
din
principiu
de
a
mai
căuta
soluția
unei
probleme;
imposibilitatea
de
a
atinge
certitudinea.
2.
(med.)
nesiguranță
în
punerea
unui
diagnostic.
3.
(med.)
boală
care
atacă
creierul
și
îi
privează
pe
cei
atacați
de
capacitatea
de
a
înțelege
un
lucru,
de
a
urma
un
raționament.
acrostih
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)
1.
poezie
în
care
inițialele
versurilor,
citite
vertical,
formează
un
cuvânt,
o
sintagmă
etc.
2.
poem
în
care
cuvântul
sau
expresia
ascunsă
apare
citind
primele
litere,
primele
silabe
sau
primele
cuvinte
ale
fiecărei
linii
pe
verticală;
putem
complica
citirea
(un
cuvânt
sau
o
literă
din
două,
ultimele
litere,
al
doilea
cuvânt
etc.)
pentru
a
transforma
acest
poem
într-o
problemă
enigmistică.
afacere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. affaire)
1.
activitate
comercială.
2.
cifră
de
~i
=
total
al
banilor
obținuți
în
comerț
sau
în
alte
activități
economice.
3.
acțiune
din
care
rezultă
un
profit.
4.
tranzacție
economică.
5.
(fam.)
îndeletnicire.
6.
~i
interne
(sau
externe)
=
treburi,
preocupări,
lucrări
privind
problemele
interne
(sau
externe)
ale
unui
stat.