Dictionar

climă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. clima, germ. Klima)

1. ansamblul fenomenelor și proceselor meteorologice care caracterizează starea medie a atmosferei unei regiuni; climat.
 

CLIMA-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. klima „latitudine, climat”)

1. „climă, climat, climatic”.
 

CLIMA-, CLIMAT(O)-, CLIMO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. clima-, climat/o/-, climo-, cf. lat. clima, gr. klima, -atos)

1. „climă, climat”.
 

CLIMACO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. klimax, -akos „scară”)

1. „scară, urcuș”.
 

climacofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. climacophobie)

1. frică morbidă de urcuș sau de a folosi scările.
 

climacteric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. climacteric)

1. referitor la climacteriu, perioada de viață în care fertilitatea și activitatea sexuală sunt în declin; (cu referire la femei) menopauzal.
 

climacteriu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Klimakterium, lat. climacterium)

1. (med.) fază în viața femeii (menopauză) sau a bărbatului (andropauză) când încetează funcția glandelor genitale.
2. (var.) climacterium.
 

aclimata

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (fr. acclimater)

1. a se obișnui cu un nou mediu biologic; a se obișnui cu noi condiții de viață, activitate, gândire; a (se) aclimatiza.
2. (antonim) a dezaclimata.
 

aclimatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. akklimatisieren)

1. tr., refl. (despre organisme vegetale sau animale) a (se) adapta la condițiile noi de climă; a (se) aclimata.
2. refl. (fig.; despre oameni) a se obișnui cu noi condiții de viață.
 

agroclimatologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (agro- + climatologie)

1. ramură a climatologiei care studiază clima ca factor al producției agricole.
 

aisfild

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. icefield)

1. (geol.) zonă vastă de ghețari interconectați care se găsește adesea în climate mai reci și la altitudini mari; întindere mare de gheață; câmp de gheață.
 

amplitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanța dintre pozițiile externe ale unui corp care oscilează.
2. lungimea pasului unui cal.
3. (mat.) distanță care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongației unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferența dintre valorile maximă și minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluțiile sale periodice.
 

andropauză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. andropause)

1. (med.) fenomen biologic, analog menopauzei la femei, care poate afecta bărbații în vârstă, caracterizată prin reducerea nivelului de testosteron, scăderea dorinței sexuale, mai puține erecții spontane, disfuncții erectile et cetera; climacteriu masculin.