condiționat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conditionné)

1. care îndeplinește anumite condiții; care este supus unor condiții; făcut în anumite condiții (date).
2. (sintagmă) aer ~ = aer din interiorul unei încăperi menținut în anumite condiții de puritate, temperatură etc.
3. (sintagmă) reflex ~ = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarța creierului între două focare de excitație care coincid în timp.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

aerobioză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aérobiose)

1. mod de viață al microorganismelor aerobe; oxibioză.
2. viață condiționată de prezența oxigenului liber din atmosferă.
3. (anton.) anaerobioză.

aerofitobionte

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. aérophytobiontes)

1. organisme vegetale aerobe.
2. organisme vegetale cu viața condiționată de folosirea oxigenului din aerul liber.

alofen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (alo1- + -fen1)

1. (biol.) caracter condiționat de mai multe gene ale unor sisteme celulare diferite.

apodoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apodose, gr. apodosis)

1. propoziție principală regentă a unei subordonate condiționate, așezată după aceasta.

automorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. automorphose)

1. modificare organică condiționată de factori interni.