Dictionar

autoscreper

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + screper)

1. screper montat pe un autovehicul.
 

beeper

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. beeper)

1. aparat mic care emite un semnal sonor; pager.
 

goalkeeper

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (engl. goalkeeper)

1. (sport) jucător însărcinat să protejeze poarta echipei sale, astfel încât mingea să nu treacă linia porții; portar la fotbal.
 

neper

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néper)

1. unitate de măsură a nivelului de transmisiune a semnalelor acustice sau electrice, de 8,686 decibeli.
 

reper

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. repère)

1. semn servind pentru orientare.
2. (fig.) criteriu de recunoaștere, de orientare.
3. (tehn.) semn trasat pe suprafața unei piese pentru orientare.
4. fiecare dintre piesele componente ale unui ansamblu.
5. (mat.) sistem de referință pentru o dreaptă în raport cu care, cu ajutorul unui sistem de coordonate, poate fi determinat orice punct al dreptei.
 

screper

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. scraper, rus. skreper)

1. utilaj rutier pentru săpat, transportat și nivelat pământul.
2. (mine) dispozitiv de transport dintr-o cutie de oțel fără fund, cu o lamă cu gheare la partea inferioară, care este trasă printr-un cablu fără sfârșit peste o grămadă de material.
 

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
 

abilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, șiretlicuri.
4. (antonim) inabilitate.
 

acronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. achronique)

1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.
2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.
 

acusmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acousmie)

1. halucinație auditivă care împiedică perceperea sunetelor.
 

acustic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acoustique)

1. adj. referitor la acustică.
2. s. f. ramură a fizicii care studiază natura și proprietățile sunetelor.
3. disciplină muzicală care studiază sunetele și legile perceperii lor.
4. calitate a audiției sunetelor într-o încăpere.
 

aerofar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophare)

1. dispozitiv optic de semnalizare la mare distanță, servind ca punct de reper pentru avioane în zbor.