Dictionar

advers, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adverse, lat. adversus)

1. situat în față; contrar, opus.
2. (bot.) pus, aflat față în față (antere, frunze).
3. (bot.) cu adaptare la împrejurări nefavorabile.
4. parte ~ă = adversar (într-un proces).
5. (fig.) potrivnic.
 

auspiciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. auspicium, fr. auspice)

1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I).
2. dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor și cenzorilor).
3. (rar) protecție.
4. sub ~iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ii = în împrejurări favorabile.
 

diapauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diapause)

1. sistare sezonieră a funcțiilor vitale la insecte, pentru a supraviețui unor condiții nefavorabile de existență.
 

dilemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dilemme, lat., gr. dilemma)

1. raționament silogistic care pune două alternative contradictorii, dintre care trebuie aleasă una, deși amândouă duc la același rezultat.
2. situație cu două ieșiri, ambele defavorabile; încurcătură; alternativă.
 

eusemie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. eusémie)

1. (med.) totalitatea simptomelor favorabile în evoluția unei boli; totalitatea semnelor bune într-o boală.
 

filmogenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. filmogénique)

1. cu un efect frumos în film.
2. (despre persoane) care are însușiri fizice favorabile pentru a fi filmat.