Dictionar

atic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)

1. adj. propriu Aticii.
2. dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumusețe ~ă = frumusețe desăvârșită.
3. care se distinge prin bun-gust sau spirit.
4. sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin.
5. s. n. parte a antablamentului, deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului.
6. etaj scund, deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras.
 

bovindou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bow-window)

1. fereastră ornamentală ieșită în afară din zidul unei fațade.
 

buganvilea

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bougainvillée)

1. plantă decorativă arbustivă grimpantă, din America de Sud, cu frunze persistente și flori înconjurate de trei bractee colorate în roșu violaceu, cultivată pentru ornarea fațadelor caselor sau pe ziduri de împrejmuire.
 

cimază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cimasa, după fr. cymaise)

1. (arhit.) chenar ornamental de-a lungul unei fațade.
 

frontispiciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frontispice, lat. frontispicium)

1. partea superioară a fațadei principale a unui edificiu, monument etc.
2. prima pagină a unei cărți, care conține titlul, numele autorului etc.
3. partea de sus de pe pagina întâi a unui ziar.
 

mozarab, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. mozarabe, sp. moz’ arabe)

1. adj., s. m. f. (creștin) care și-a păstrat religia în timpul ocupației arabe în Spania.
2. adj. arta ~ă = arta creștină dezvoltată în Spania în sec. X-XI sub influența artei islamice, caracterizată prin arcul în potcoavă, ornamentarea fațadei edificiilor cu plăci multicolore de ceramică, precum și prin grija pentru împodobirea manuscriselor cu miniaturi pline de vervă cromatică și preferința pentru prelucrarea metalelor prețioase și a fildeșului.