amenajare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amenaja)

1. acțiunea de a amenaja; organizare.
2. totalitatea lucrărilor care urmăresc combaterea acțiunilor dăunătoare sau valorificarea potențialului unui curs de apă.
3. îngrijire rațională pentru punerea în valoare a pădurilor.

demenajare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. demenaja)

1. acțiunea de mutare a mobilierului, a obiectelor etc. și rezultatul său.

acvicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aquiculture)

1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.
2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.
3. cultura plantelor acvatice.
4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conține toate elementele necesare vieții plantelor; cultură fără sol.

amenaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aménager)

1. a dispune, a aranja într-un anumit scop; a face mai confortabil (un spațiu).
2. a realiza o amenajare (2, 3).

amenajament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aménagement)

1. acțiunea de amenajare a resurselor unui loc pentru a le face exploatabile sau mai productive.
2. disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor.
3. lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate.
4. (rar) acțiunea de a amenaja, de a face locuibil un loc, o casă et cetera; acțiunea de a adapta, de a modifica ceva pentru a-l face mai potrivit și rezultatul acestei acțiuni; organizare.
5. (cib.) seria operațiilor de așezare care într-un program nu contribuie direct la obținerea soluției, ci mai curând la buna utilizare a organelor calculatorului.

amenajist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aménagiste)

1. specialist în amenajarea pădurilor.
2. persoană responsabilă cu amenajarea unei păduri.

bioclimatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bioclimatique)

1. care se referă la influența climatului asupra organismelor vii; care aparține bioclimatologiei; referitor la bioclimatologie.
2. (construcții) clădire ~ă = clădire a cărei amenajare și proiectare ține cont de climatul și mediul imediat, pentru a reduce necesarul de energie pentru încălzire, răcire și iluminat.

definitivare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (definitiva)

1. acțiunea de a definitiva.
2. ansamblu de lucrări necesare pentru amenajarea părții carosabile a unui drum în vederea modernizării.