activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

amenajament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aménagement)

1. acțiunea de amenajare a resurselor unui loc pentru a le face exploatabile sau mai productive.
2. disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor.
3. lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate.
4. (rar) acțiunea de a amenaja, de a face locuibil un loc, o casă et cetera; acțiunea de a adapta, de a modifica ceva pentru a-l face mai potrivit și rezultatul acestei acțiuni; organizare.
5. (cib.) seria operațiilor de așezare care într-un program nu contribuie direct la obținerea soluției, ci mai curând la buna utilizare a organelor calculatorului.

dominion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. dominion)

1. stat, teritoriu care făcea parte din imperiul britanic (azi din Commonwealth), bucurându-se de o anumită independență.

neofit, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. néophyte, lat. neophytus, gr. neophytos)

1. cel convertit recent la o religie.
2. (prin ext.) cel care a aderat de curând la o doctrină, la un partid etc.
3. persoană care intră într-un nou domeniu de experiență; începător, novice.
4. (antonime) expert, veteran.

neologistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. neologistisch)

1. care reprezintă o formație lingvistică nouă; neologic.
2. care a fost format de curând într-o limbă; neologic.
3. care se referă la neologism; neologic.
4. de origine recentă; neologic.

novice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. novice, lat. novicius)

1. cel intrat de curând într-o mănăstire spre a se călugări.
2. începător într-un domeniu oarecare.