cheilofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chéilophagie)

1. (med.) acțiune patologică care consistă în mușcarea constantă a buzelor.
2. tic sau deprindere involuntară de mușcare a buzelor.

conștiință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conscience, lat. conscientia)

1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realității obiective prin intermediul senzațiilor, percepțiilor și gândirii, sub formă de reprezentări, noțiuni, judecăți, raționamente, inclusiv procese afective și voliționale.
2. gândire, spirit.
3. faptul de a-și da seama; înțelegere.
4. ~ socială = ansamblul concepțiilor etc. unei societăți ca reflectare a vieții ei materiale; ~ de clasă = faptul de a fi conștient de apartenența la o anumită clasă, de a înțelege interesele acestei clase, rolul ei istoric.
5. sentiment pe care omul îl are asupra moralității acțiunilor sale.
6. proces de ~ = luptă sufletească generată de momente și de situații de viață deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remușcare.
7. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filozofică etc.

regret

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. regret)

1. părere de rău; remușcare, căință.

sfâșiat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. sfâșia)

1. care este desfăcut în bucăți în mod dezordonat, brutal (prin smulgere, mușcare etc.).
2. care este transformat în fâșii (prin smulgere).
3. distrus prin întrebuințare; distrus prin îmbucătățire, tăiere etc.
4. (fig.) care este foarte trist; întristat, mâhnit.
5. (var. înv.) sfâșiet.

DACNO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. dakno, -ein „a mușca”)

1. „mușcare, mușcătură”.