Dictionar

pețiol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pétiole, lat. petiolus)

1. codiță a frunzei.
 

pețiolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pétiolé)

1. (despre frunze) cu pețiol.
 

pețiolicol

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT petiolicolus
2. FR pétiolicole
3. EN petiolicolous
4. DE blattstielbewohnend
5. RU порaжaющий коерешок
6. HU levélnyélen élő
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

apter, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aptère, gr. apteros)

1. (despre insecte) lipsit de aripi.
2. (despre tulpină, pețiol, peduncul) fără expansiuni foliolare sau membranoase în formă de aripi.
3. (despre temple antice) fără colonade laterale.
 

bigeminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bigéminé)

1. (despre frunze) cu pețiol comun divizat în două.
2. (despre puls) a cărui pulsație normală este urmată de o extrasistolă.
3. (despre golul unei ferestre, uși) divizat în patru părți.
 

bipenat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bipenné)

1. (despre frunze compuse) cu pețiolurile dispuse de două ori penat.
2. (botanică) se referă la o frunză penată ale cărei foliole sunt ele însele penate.
3. (entomologie) care are două aripi; dipter.
 

cicatriculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cicatricula)

1. cicatrice mică.
2. disc mic care închide nucleul femel al oului.
3. cicatrice pe tulpină sau pe ramură la locul de desprindere a pețiolului.
 

decurent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décurrent, lat. decurrens)

1. (despre frunze) cu limbul prelungit și pe organul pe care e înserat (pețiol sau tulpină).