semitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sémitique)

1. care aparține semiților; semit.
2. limbi ~ce = grup de limbi vorbite în Asia occidentală și Africa de nord (araba, ebraica, egipteana).

akkadian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. akkadien)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Akkad.
2. (s. f.) limbă semitică veche vorbită în Asiria.

amharică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amharique)

1. limbă semitică vorbită de etiopieni.

arab, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arabe, lat. arabus)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat și din nordul Africii.
2. adj. care aparține arabilor; arabic (1).
3. arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane și bizantine, cu influențe ale tradiției locale, prezentând în construcții (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric și floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numerație zecimal.
4. (despre cai) care aparține unei rase originare din Pen. Arabia.
5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.

arameică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. araméen, sem. aramaik)

1. limbă semitică, una dintre cele mai importante ale antichității; arameană.
2. (var.) aramaică.

aramean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. araméen)

1. referitor la popoarele semitice care trăiesc în Aram (Siria și Mesopotamia Superioară).
2. referitor la limba semitică vorbită de aceste populații (este limba vorbită de Isus Hristos); armeic.
3. (var.) arameean.

arameic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. araméen, sem. aramaik)

1. (despre idiomuri) din familia limbilor semitice, în care sunt scrise cărți de cult ale evreilor; aramean.
2. (var.) aramaic.