OK
X
zinc
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. zinc)
1.
metal
alb-albăstrui,
moale,
maleabil
și
ductil,
ușor
fuzibil,
folosit
la
elaborarea
unor
aliaje,
la
zincarea
oțelurilor
etc.
zinca
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. zinquer)
1.
a
acoperi
un
metal,
un
obiect
cu
un
strat
de
zinc.
zincat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. zincate)
1.
sare
a
hidroxidului
de
zinc.
zincit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. zincite)
1.
oxid
natural
de
zinc.
zincograf, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. zincographe)
1.
muncitor
calificat
care
execută
clișee
în
zinc.
zincografia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. zincographier)
1.
a
reproduce
imagini,
desene
cu
ajutorul
zincografiei.
zincografie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. zincographie)
1.
tehnica
clișeelor
metalice
folosite
în
imprimerie;
zincogravură.
2.
atelier
în
care
se
execută
asemena
clișee.
3.
reproducere
prin
zincografie.
alamă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după it. lama)
1.
aliaj
de
cupru
și
zinc.
2.
(pl.)
obiect
din
acest
aliaj;
instrumente
muzicale
de
suflat
din
alamă
(1).
alpaca 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Alpaka)
1.
aliaj
inoxidabil
de
cupru,
nichel
și
zinc,
folosit
la
fabricarea
tacâmurilor,
a
instrumentelor
medicale
etc.;
argentan.
anastatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anastatique)
1.
care
reproduce
o
tipăritură,
trăgând
textul
la
piatră
sau
la
zinc.
anod
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. anode)
1.
electrod
pozitiv
al
unei
pile
electrice,
al
unui
aparat
de
electroliză
etc.
2.
(electroliză)
conductor
conectat
la
polul
pozitiv
al
unei
surse
de
curent
continuu.
3.
~
de
sacrificiu
=
piesă
metalică
(zinc,
aluminiu
sau
magneziu)
care
se
oxidează
sau
se
corodează
în
locul
alteia
pentru
a
o
proteja
(ex.
rezervorul
unui
încălzitor
de
apă).
4.
(antonim)
catod.
argentan
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. argentan)
1.
(tehnol.)
aliaj
de
cupru,
nichel
și
zinc
care
are
culoarea
și
luciul
argintului,
care
imită
argintul.
2.
(tehnol.)
varietate
de
alpaca,
având
culoarea
argintului.
blendă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Blende, fr. blende)
1.
sulfură
naturală
de
zinc;
sfalerit.
2.
(fot.)
diafragmă.
3.
(cinem.)
panou
metalizat
pentru
reflectarea
luminii
în
locul
dorit
din
cadru.