Dictionar

devoțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dévotion, lat. devotio)

1. cucernicie, pietate, evlavie, zel în practica religioasă.
2. atașament față de cineva, fidelitate.
 
 

pietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. piété, lat. pietas)

1. evlavie, smerenie; devoțiune.
2. sentiment de respect profund față de cineva sau ceva.
 

religioso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. religioso)

1. (muzică; ca indicație de execuție) cu evlavie, în mod pios.
 

religiozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. religiosité, germ. Religiosität)

1. evlavie, pietate.
2. reculegere.