Dictionar

incredibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. incredibile, lat. incredibilis)

1. de necrezut; ciudat.
 

incredibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. incrédibilité, it. incredibilità)

1. caracterul a ceea ce este incredibil, a ceea ce este de necrezut.
2. ciudățenie.
3. (anton.) credibilitate.
 

gargantuesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gargantuesque)

1. legat sau demn de Gargantua.
2. (fig.) gigantic, într-o proporție incredibil de mare.
 

incredibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. incrédibilité, it. incredibilità)

1. caracterul a ceea ce este incredibil, a ceea ce este de necrezut.
2. ciudățenie.
3. (anton.) credibilitate.