Dictionar

mizerabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. misérable, lat. miserabilis)

1. (și s.) ticălos, mârșav, nemernic.
2. (fig.) aspru, rău.
3. lipsit de valoare, prost, rău.
4. neîngrijit, vrednic de plâns.
 

mizerabilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. misérabilisme)

1. tendință literară și artistică constând în portretizarea cu satisfacție a celor mai mizerabile aspecte ale vieții sociale.
2. (în special) stare permanentă de mizerie a unei părți importante a societății.
 

mizerabilmente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. miserabilmente)

1. în mod foarte sărăcăcios; în sărăcie extremă.
 

lamentabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lamentable, lat. lamentabilis)

1. vrednic de milă, de plâns.
2. (și adv.) rău, prost, mizerabil.
 

mizerabilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. misérabilisme)

1. tendință literară și artistică constând în portretizarea cu satisfacție a celor mai mizerabile aspecte ale vieții sociale.
2. (în special) stare permanentă de mizerie a unei părți importante a societății.