Dictionar

deplânge

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. déplorer)

1. a plânge, a jeli, a compătimi (pe cineva sau ceva); a deplora.
 

deplânge

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. déplorer)

1. a plânge, a jeli, a compătimi (pe cineva sau ceva); a deplora.
 

deplora

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. déplorer, lat. deplorare)

1. a manifesta durere, compasiune; a judeca ceva cu milă și compasiune; a deplânge.
 

deplorație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déploration, lat. deploratio)

1. plângere, lamentare.
2. cântec popular medieval cu subiect tragic sau religios.
 

doleanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. doléance)

1. plângere, dorință exprimată printr-o cerere; deziderat.
 

elegie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élégie, lat. elegia, gr. elegeia)

1. poezie lirică în care domină sentimentul de melancolie; (p. ext.) plângere, geluire.
2. piesă vocală sau instrumentală cu caracter melancolic, trist, nostalgic.
 

ieremiadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. jérémiade)

1. plângere frecventă și importună; tânguire (fără sfârșit).