OK
X
armilă
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
armilla
2.
FR
anneau
d’origine
supérieure,
manchette
3.
EN
armilla,
frill,
manschette
4.
DE
Ring;
Manschette
5.
RU
кольцо;
оторочкa;
бaхромa
6.
HU
gallérka,
armilla,
perec
asimila
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. assimiler, lat. assimilare)
1.
tr.
a
transforma
în
substanță
proprie
materiile
nutritive
absorbite
de
organism.
2.
a
face
asemănător.
3.
a
considera
egal,
similar
cu
altă
persoană.
4.
a-și
însuși
cunoștințe,
idei
etc.
5.
a
introduce
în
procesele
de
fabricație
produse
sau
materiale
noi,
o
tehnologie
nouă
etc.
6.
tr.,
refl.
a
integra,
a
face
să
se
integreze
în
alt
grup
social
sau
național.
7.
(fon.)
a
(se)
transforma
sub
influența
unui
alt
sunet
din
apropiere.
dezasimila
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. désassimiler)
1.
tr.,
refl.
(despre
substanțele
complexe
din
organism)
a
(se)
transforma
în
substanțe
mai
simple
și
nespecifice,
pe
care
organismul
le
elimină.
disimila
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dissimiler)
1.
refl.
(despre
sunete)
a
suferi
o
disimilație.
facsimila
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (engl. facsimile)
1.
a
reproduce
în
facsmil.
milady
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. milady)
1.
titlu
care
se
dă
în
Anglia
femeilor
din
familiile
nobile.
abate (1)
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)
1.
superior
al
unei
abații.
2.
superiorul
unei
mănăstiri
catolice
(similar
cu
starețul
sau
egumenul
unei
mănăstiri
ortodoxe).
3.
preot,
cleric
la
catolici.
4.
prior.
absorbi
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)
1.
tr.
a
se
îmbiba,
a
suge,
a
încorpora
ceva.
2.
a
prelua
cunoștințe,
idei,
elemente
specifice
etc.,
asimilându-le
în
propria
structură.
3.
(despre
corpuri
poroase)
a
atrage
în
sine;
a
lăsa
să
pătrundă
în
sine;
a
îmbiba.
4.
(fig.)
a
preocupa
intens.
5.
refl.
(fig.)
a
se
cufunda
în
gânduri.
6.
(fig.)
a
interesa
foarte
mult
pe
cineva;
a
preocupa.
7.
fig.
a
preocupa
în
întregime;
a
captiva.
accident
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accident, lat. accidens)
1.
s.
n.
eveniment
întâmplător
și
neprevăzut,
cu
consecințe
dăunătoare.
2.
ridicătură,
adâncitură
a
unui
teren.
3.
însușire
a
unui
lucru,
fenomen
nelegată
de
esența
lui.
4.
~
fonetic
=
modificare
fonetică
întâmplătoare
(asimilația,
epenteza,
metateza).
5.
s.
m.
alterație.
acomodare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (acomoda)
1.
acțiunea
de
a
se
acomoda;
acomodație.
2.
~
vizuală
=
modificare
spontană
a
curburii
cristalinului.
3.
(biol.)
adaptare
individuală
care
nu
afectează
decât
fenotipul.
4.
(lingv.)
asimilație
parțială
între
două
sunete
în
contact
direct.
aderență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
1.
legătură,
lipire.
2.
bridă.
3.
(fiz.)
forță
care
menține
alăturate
două
corpuri
în
contact.
4.
(constr.)
fenomen
de
legătură
între
beton
și
oțel.
5.
(metal.)
fenomen
de
prindere
pe
suprafața
pieselor
turnate
a
unor
cruste,
care
provoacă
defecte.
6.
aderare,
solidarizare
conștientă.
7.
(bot.)
concreștere
intimă
și
secundară,
necongenitală,
a
organelor
similare
învecinate,
obișnuit
separate
(frunze,
petale,
antere).
adrenergic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adrénergique)
1.
(despre
substanțe)
cu
acțiune
similară
celei
a
adrenalinei.
2.
(despre
nervi)
ale
căror
terminații
eliberează
adrenalina.