OK
X
fabricație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fabrication, lat. fabricatio)
1.
tehnica
de
a
fabrica.
2.
producția
unei
fabrici.
prefabricație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. préfabrication)
1.
prefabricare.
asimila
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. assimiler, lat. assimilare)
1.
tr.
a
transforma
în
substanță
proprie
materiile
nutritive
absorbite
de
organism.
2.
a
face
asemănător.
3.
a
considera
egal,
similar
cu
altă
persoană.
4.
a-și
însuși
cunoștințe,
idei
etc.
5.
a
introduce
în
procesele
de
fabricație
produse
sau
materiale
noi,
o
tehnologie
nouă
etc.
6.
tr.,
refl.
a
integra,
a
face
să
se
integreze
în
alt
grup
social
sau
național.
7.
(fon.)
a
(se)
transforma
sub
influența
unui
alt
sunet
din
apropiere.
cristal 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cristal, gr. krystallos)
1.
corp
mineral
(dintr-o
rocă)
sub
formă
de
poliedru,
mărginit
de
fețe
netede.
2.
~
de
stâncă
=
formă
naturală
cristalizată,
pură
a
silicei.
3.
(p.
anal.)
sticlă
de
fabricație
specială,
de
calitate
superioară,
transparentă
și
incoloră.
4.
vas,
obiect
fabricat
dintr-o
astfel
de
sticlă.
dacron
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (amer., fr. dacron, n. com.)
1.
fibră
sintetică
de
fabricație
americană.
durometru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. duromètre)
1.
aparat
cu
care
se
măsoară
duritatea
materialelor
în
procesul
de
fabricație.
fabricat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Fabrikat)
1.
marfă
produsă
într-o
fabrică,
într-o
uzină
etc.;
produs
manufacturat.
2.
proces
sau
mod
de
fabricare
a
ceva
la
scară
industrială;
producere
a
unei
mărfi
în
serie;
fabricare,
fabricație.
industrial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. industriel)
1.
referitor
la
industrie;
bazat
pe
industrie,
(produs)
de
industrie;
cu
o
industrie
dezvoltată.
2.
chimie
~ă
=
ramură
a
chimiei
care
se
ocupă
cu
folosirea
procedeelor
chimice
în
tehnica
fabricației.
3.
(despre
plante)
din
care
se
extrag
anumite
produse
industriale
(ulei,
fibre).