Dictionar

fabricat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Fabrikat)

1. marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc.; produs manufacturat.
2. proces sau mod de fabricare a ceva la scară industrială; producere a unei mărfi în serie; fabricare, fabricație.
 

formaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formage)

1. acțiunea de a da formă unui obiect manufacturat; formare.
 

manufact

Parte de vorbire:  s.n. (germ. înv., prin Transilv.)  
Etimologie: (germ. Manufakt)

1. produs realizat manual în micile ateliere meșteșugărești; obiect manufacturat.
 

manufactor

Parte de vorbire:  s.m. (învechit)  
Etimologie: (manufactură)

1. producător de obiecte manufacturate; manufacturier.
 

manufacturabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. manufacturable)

1. care poate fi manufacturat, fabricat industrial în atelier, fabrică etc.
2. care este folosit ca materie primă în producție (ex. materii prime ~e).