înspăimântător
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (înspăimânta + -ător)
Etimologie: (înspăimânta + -ător)
1. care provoacă spaimă; îngrozitor, înfricoșător, fioros, groaznic, înfiorător.
2. (adverbial, urmat de prep. „de”) extraordinar; extrem.