Dictionar

inutil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inutile, lat. inutilis)

1. nefolositor, netrebuincios.
2. de prisos, zadarnic.
 

necesar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. nécessaire, lat. necessarius)

1. I. care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil.
2. care permite îndeplinirea unei sarcini.
3. strictul ~ = cantitatea minimă din ceva, indispensabilă pentru un anumit scop.
4. (matematică) care este teoretic indispensabil pentru ca o propoziție să fie adevărată.
5. II. ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva; ceea ce este util și suficient, care face posibilă realizarea unui lucru.
 

util, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. utile, lat. utilis)

1. (și s. n.) folositor, trebuincios, necesar.
2. în timp ~ = la momentul potrivit.