Dictionar

anihila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. annihiler, lat. annihilare)

1. a zădărnici, a nimici, a anula un efect, o acțiune; a neutraliza.
 

compromite

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. compromittere, fr. compromettre)

1. tr., refl. a face să(-și) piardă buna reputație; a (se) discredita.
2. tr. a primejdui; a distruge, a zădărnici.
 

dejuca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. déjouer)

1. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva).
 

deșert, -artă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. desertum, fr. désert)

1. s. n. (spațiu) gol; pustiu.
2. (regiune) întinsă, nisipoasă, cu ploi puține, lipsită de vegetație și cu populație foarte rară.
3. adj. (fig.) fără temei.
4. în ~ = zadarnic.
 

inanitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inanité, lat. inanitas)

1. deșertăciune, vanitate, zădărnicie.
 

infructuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. infructueux, lat. infructuosus)

1. care nu dă roade; steril.
2. care nu produce efectul dorit; neeficace, ineficace.
3. care nu dă rezultate; zadarnic, inutil.
4. (sinon.) nefructuos.
5. (anton.) fructuos.