OK
X
ștrengărește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (ștrengar + -ește)
1.
ca
un
ștrengar,
în
felul
ștrengarilor;
ca
ștrengarii.
hoțește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (hoț + -ește)
1.
în
felul
hoților;
ca
hoții;
hoțiș.
2.
(prin
ext.)
pe
ascuns,
pe
furiș;
hoțiș.
3.
(fig.)
ștrengărește.
4.
(expr.)
a
frige
(carnea)
~
=
a
frige
(carnea)
înăbușit,
acoperind
cu
jăratic.
ștrengărește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (ștrengar + -ește)
1.
ca
un
ștrengar,
în
felul
ștrengarilor;
ca
ștrengarii.
polisonerie
Parte de vorbire:
s.f. (franțuzism învechit)
Etimologie: (fr. polissonnerie)
1.
faptă
de
polison;
farsă
de
copil
(răutăcios);
ștrengărie.
2.
cuvânt
licențios
sau
obscen.
polison
Parte de vorbire:
s.m. (franțuzism învechit)
Etimologie: (fr. polisson)
1.
copil
prost
crescut,
neascultător
și
obraznic;
galopin.
2.
persoană
care
se
comportă
ca
un
copil
facețios;
ștrengar
bătrân;
măscărici.
3.
persoană
care
spune
vorbe
de
ocară
sau
obscenități.
hoață
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (hoț)
1.
femeie
care
fură,
își
însușește
proprietatea
altora
sau
a
făcut-o
deja.
2.
(fam.)
ștrengăriță,
șireată.
3.
(reg.)
insectă
cu
miros
urât,
care
trăiește
în
locuințele
oamenilor.