Dictionar

cârtițar

Parte de vorbire:  I. s.m. (pl. -i), II. s.n. (pl. -e)  
Etimologie: (cârtiță + -ar)

1. I. (zool.) bărbătușul cârtiței; cârtițoi.
2. capcană pentru prinderea cârtițelor.
3. II. (reg.) mușuroi (de cârtiță).
4. (reg.) colibă săpată sub pământ; bordei.
 

TALPI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. talpi-, cf. lat. talpa „cârtiță”)

1. „cârtiță”.
 

talpiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. talpiforme)

1. în formă sau cu aspect de cârtiță.
 

urson 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ourson)

1. varietate de cârtiță cu părul lung, având aspectul unei blăni.
 

cârticios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cârtiță + -ios)

1. (în descântece) (despre cârtiță) care sapă, care face galerii.
 

cârtițar

Parte de vorbire:  I. s.m. (pl. -i), II. s.n. (pl. -e)  
Etimologie: (cârtiță + -ar)

1. I. (zool.) bărbătușul cârtiței; cârtițoi.
2. capcană pentru prinderea cârtițelor.
3. II. (reg.) mușuroi (de cârtiță).
4. (reg.) colibă săpată sub pământ; bordei.
 

cârtițoi

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cârtiță + -oi)

1. (zool.) bărbătușul cârtiței; cârtițar.
2. (reg.) mușuroi (de cârtiță).
3. (med.; pop.) buboi care apare pe corpul omului; cârtiță.