Dictionar

filmotecă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. filmothèque)

1. colecție de filme și microfilme destinate consultării; (prin meton.) locul unde sunt depozitate aceste filme.
2. încăpere amenajată și dotată pentru păstrarea filmelor.
 

microfilmotecă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (micro- + filmotecă)

1. colecție de microfilme; încăpere specială pentru astfel de colecții.
 

telefilmotecă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tele- + filmotecă)

1. filmotecă a televiziunii.
 

cinematecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinémathèque)

1. arhivă unde se păstrează filmele; filmotecă.
2. sală de cinematograf unde pot fi vizionate filme reprezentative din istoria cinematografiei.
 

telefilmotecă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tele- + filmotecă)

1. filmotecă a televiziunii.