OK
X
căputar
Parte de vorbire:
s.m., s.n. (înv.)
Etimologie: (căpută + -ar)
1.
s.m.
cizmar
care
pune
căpute;
(pop.)
cârpaci.
2.
s.n.
(Banat)
calapod.
papucar
Parte de vorbire:
s.m. (înv., reg.)
Etimologie: (papuc + -ar)
1.
persoană
care
face
ori
repară
papuci;
pantofar,
cizmar.
2.
vânzător
de
papuci.
3.
(var.)
papucariu,
păpucar,
păpucariu.
dichici
Parte de vorbire:
s.n. (regional)
Etimologie: (magh. dikics.)
1.
unealtă
(un
fel
de
cuțit)
folosită
în
cizmărie
pentru
a
face
desene
pe
talpa,
pe
căputa
etc.
încălțămintei.
2.
(var.)
(regional)
dichiș.