Dictionar

căputar

Parte de vorbire:  s.m., s.n. (înv.)  
Etimologie: (căpută + -ar)

1. s.m. cizmar care pune căpute; (pop.) cârpaci.
2. s.n. (Banat) calapod.
 

papucar

Parte de vorbire:  s.m. (înv., reg.)  
Etimologie: (papuc + -ar)

1. persoană care face ori repară papuci; pantofar, cizmar.
2. vânzător de papuci.
3. (var.) papucariu, păpucar, păpucariu.
 

dichici

Parte de vorbire:  s.n. (regional)  
Etimologie: (magh. dikics.)

1. unealtă (un fel de cuțit) folosită în cizmărie pentru a face desene pe talpa, pe căputa etc. încălțămintei.
2. (var.) (regional) dichiș.