Dictionar

 
 

giugiuleală

Parte de vorbire:  s.f. (fam.)  
Etimologie: (giugiuli + -eală)

1. faptul de a (se) giugiuli; giugiulire, mângâiere, dezmierdare.
 

giugiulitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (giugiuli + -tură)

1. faptul de a (se) giugiuli; giugiuleală, mângâiere, dezmierdare.
 

cajolare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din fr. cajoler „a mângâia”)

1. faptul de a arăta tandrețe cu gesturi blânde, de mângâiere; dezmierdare.
2. (prin ext.) flatare, măgulire cu cuvinte frumoase.