Dictionar

fitoplancton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. phytoplancton)

1. totalitatea organismele vegetale care rămân în suspensie în apă, fără a putea opune rezistență efectivă curenților, și care își găsesc condițiile normale de existență în acest mediu; plancton vegetal.
 

microplancton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. microplancton)

1. plancton compus din organisme cu dimensiuni între 0,05 și 1 mm, reprezentând un amestec de fitoplancton și zooplancton.
 

planctofită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. planctophyte)

1. plantă din fitoplancton (plancton format din plante acvatice inferioare).
 

planctonofit

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (gr. planktos, -onos „rătăcitor, flotant” + gr. phyton „vegetație, plantă”)

1. (despre specii vegetale) care trăiește numai în fitoplancton.