Dictionar

plancton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. plancton)

1. totalitatea (micro)organismelor care plutesc libere în pătura superficială a apelor.
2. ~ atmosferic = ansamblul particulelor solide și lichide în suspensie în atmosferă (polen, spori, semințe, bacterii, insecte mici et cetera).
 

aeroplancton

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aëroplancton
2. FR aéroplancton
3. EN aëroplancton
4. DE Luftplankton
5. RU aэрплaнктон
6. HU aeroplankton
 

aeroplancton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Aeroplankton)

1. planctonul din aerul atmosferic.
2. ansamblul organismelor microscopice vii care plutesc în aer.
 

batiplancton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bathyplancton)

1. plancton care trăiește în zonele de mare adâncime ale oceanului (întotdeauna sub -200 de metri).
2. (antonim) epiplancton.
 

crenoplancton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. crénoplancton)

1. plancton care se găsește în apele de izvoare.
 

crioplancton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cryoplancton)

1. plancton alcătuit din microorganismele care trăiesc în zăpada sau apa înghețată care caracterizează ghețarii sau zonele înalte ale munților.
 

epiplancton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. épiplancton)

1. plancton din zona superficială a apelor sau plancton al zonei epipelagice, situat în primii 200 de metri de adâncime.
 

aeroplancton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Aeroplankton)

1. planctonul din aerul atmosferic.
2. ansamblul organismelor microscopice vii care plutesc în aer.
 

batiplancton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bathyplancton)

1. plancton care trăiește în zonele de mare adâncime ale oceanului (întotdeauna sub -200 de metri).
2. (antonim) epiplancton.
 

cladocere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cladocères)

1. pl. subordin de crustacee acvatice mici, care intră în compunerea planctonului de apă dulce, cu antenele mari și înfurcate, ca mijloc de locomoție.
 

copepode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. copépodes)

1. pl. subclasă de crustacee mici cu corpul fără carapace, care formează planctonul din apele dulci sau marine.
 

crenoplancton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. crénoplancton)

1. plancton care se găsește în apele de izvoare.
 

crioplanctofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryoplanctophytes)

1. microorganisme vegetale care alcătuiesc crioplanctonul.