bază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. base, /9/ rus. baza)

1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.
2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.
3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.
4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.
5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.
6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.
7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).
8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.
9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.
10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.
11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.
12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.
13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.

calcaneită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. calcanéite)

1. (med.) inflamație a calcaneului sau a zonei care îl înconjoară (tendoanele situate pe talpa piciorului, sub calcaneu).

celular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cellulaire)

1. adj. de natura celulei (1); format din celule.
2. teoria ~ă = teorie potrivit căreia celula (1) constituie elementul fundamental în organizarea internă a plantelor și animalelor.
3. regim ~ = regim special în închisori.
4. telefonie (mobilă) ~ă = legături telefonice între doi abonați aflați în interiorul zonei de acoperire sau între un abonat din acest teritoriu și altul din țară sau străinătate.
5. s. n. parte a unei închisori unde se află celulele (5).

detumescență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. détumescence)

1. micșorare treptată a unei leziuni inflamatorii, a unui organ umflat.
2. (sexologie) revenire la normal a zonei genitale excitate; relaxarea unui penis erect.
3. (antonime) intumescență, tumescență.

ecoestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. écho-esthésie)

1. fenomen fiziologic datorat propagării difuze a excitației, care face ca senzațiile determinate de un stimul să apară și în afara zonei aplicării lui.

epiplancton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. épiplancton)

1. plancton din zona superficială a apelor sau plancton al zonei epipelagice, situat în primii 200 de metri de adâncime.