Dictionar

mnemă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mnème, gr. mneme)

1. memorie în sens larg, cuprinzând memoria inconștientă și memoria organică; (prin metonimie) urmă organică care ar fi baza materială a memoriei; engramă.
 

mnemastenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mnemasthénie)

1. slăbire a memoriei.
 

engramă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. engramme)

1. (psihologie) urmă lăsată de activitatea unui excitant asupra sistemului nervos central; mnemă.
2. (psihologie) urmă lăsată în creier de orice eveniment trecut; amintire, memorie.