reminiscență
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. réminiscence, lat. reminiscentia)
Etimologie: (fr. réminiscence, lat. reminiscentia)
1. amintire vagă, tulbure a unor fapte sau imagini din trecut.
2. teoria ~ței = teorie platoniciană potrivit căreia omul recunoaște ideile pe care le-ar fi contemplat într-o existență anterioară.
3. (psih.) evocare bruscă a unor fapte ce păreau uitate.
4. rămășiță, urmă.