Dictionar

retinoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rétinoscope)

1. (medicină) instrument optic folosit pentru a măsura puterea de refracție a ochiului și, prin urmare, pentru a determina anomaliile de refracție precum miopia, hipermetropia și astigmatismul; schiascop.
 

retinoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rétinoscopie)

1. (med.) examinare care permite medicului oftalmolog să cunoască puterea de refracție a unui ochi; schiascopie.
 

schiascop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. skiascope)

1. aparat folosit în schiascopie; retinoscop.
 

schiascopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. skiascopie)

1. examen al umbrei pupilare, pentru a determina gradul de refracție a ochiului; cheratoscopie, retinoscopie.