Dictionar

salivație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. salivation, lat. salivatio)

1. secreție salivară.
 

salivație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT salivatio
2. FR sécrétion salivaire
3. EN flow of saliva
4. DE Speichelfluß
5. RU слюнотечение; rиперсекреция
6. HU nyálképzés, nyáladzás
 

insalivație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. insalivation)

1. impregnare a alimentelor cu salivă; insalivare.
2. (var.) (înv.) insalivațiune.
 

ptialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ptyalisme)

1. salivație abundentă, în unele afecțiuni; polisialie, sialoree.
 

-SIALIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. sialon „salivă”)

1. „salivă, salivație”.
 

sialogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sialogène)

1. care provoacă salivație; sialagog.
 

manducație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. manducatio, fr. manducation)

1. acțiunea de a mânca, cuprinde toate funcțiile anterioare digestiei (apucare, mestecare, insalivație, înghițire); (rar) mâncare.
2. (relig. cat.) comuniune euharistică.
 

insalivare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. insaliva)

1. înmuiere a alimentelor cu salivă; insalivat, insalivație.
 

PTIALO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (grec. ptyalon „spută, salivă”)

1. „salivă, salivație”.